În anii ‘90, statul român a creat o rețea extinsă de medici specializați în oferirea de servicii contraceptive. Astăzi, cei mai mulți doctori de această competență se află în pragul pensionării, numărul cabinetelor de planificare familială s-a redus drastic, resursele financiare aflate la dispoziția lor s-au evaporat, iar România e în coada clasamentelor europene în ce privește prevalența utilizării mijloacelor contraceptive moderne. | Foto: Octavian Coman

Centrul de Planificare Familială din cadrul Spitalului Panait Sîrbu din București a fost înființat în 1990. „Reprezintă primul cabinet de acest fel din ţară” – după cum scrie chiar pe site-ul instituției medicale. 

Am încercat să programăm o consultație la acest centru. La telefon ni s-a spus că doctorița care se ocupă de planificare familială este în vârstă și, în condițiile pandemiei, oferă doar consultații on-line. Așa că am fost redirecționați către o aplicație electronică a Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București, prin care s-ar fi putut realiza consultația solicitată.

Aplicația on-line e însă suspendată.

Am revenit telefonic la Spitalul Panait Sîrbu pentru a încerca să obținem o consultație cu un alt doctor de planificare familială, unul care ar putea să ne vadă față în față. Ni s-a explicat că așa ceva nu este posibil pentru că nu mai e nimeni care să-i țină locul doctoriței în vârstă. Iar aceasta nu poate fi contactată decât on-line, prin intermediul unei aplicații care nu funcționează.

Aceasta este situația în cel mai vechi cabinet de planificare familială din România (după cum i se face reclamă).

Alte câteva încercări telefonice în București s-au încheiat rapid cu apeluri la care nu a răspuns nimeni sau care au fost punctate de tăcerea încurcată a centralistelor când li s-a cerut transferul în ambulatoriu la centrul de planificare familială. Foarte mirată a fost doamna de la Spitalul Universitar de Urgență București, care și-a întrebat cu ingenuitate colega: „Există cabinet de planificare familială?”. „Da”, i s-a răspuns. La transfer, receptorul nu a fost ridicat însă din furcă. Teoretic, cabinetul există. În practică însă el se dovedește un interior telefonic la care nu mai răspunde nimeni.

O documentare „Jurnalul Decretului” arată că rețeaua de planificare familială asamblată acum treizeci de ani de statul român este într-o agonie lentă. În consecință, oferirea de servicii contraceptive accesibile a rămas doar un deziderat pe hârtie, cu toate consecințele sociale de rigoare. Pandemia COVID-19 nu a făcut decât să pună lacăt și pe alte uși care mai erau încă deschise. Pe alocuri, personalul medical din cabinetele de planificare familială se ocupă astăzi de vaccinare anti-COVID sau de anchete epidemiologice. 

Dezinteresul autorităților e atât de mare încât Ministerul Sănătății, într-o primă fază, nu a putut să ne ofere o statistică referitoare la numărul de cabinete de planificare familială aflate încă în activitate. Cererea noastră a fost redirecționată către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceștia ne-au transmis situația cabinetelor aflate în contract cu CNAS: 9 la nivel național în anul 2021. De asemenea, în întreaga țară sunt 15 medici cu atestat de planificare familială care acordau aceste servicii în baza unui contract cu CNAS.

Numărul indicat al cabinetelor e totuși mai mic decât cel al centrelor de planificare familială aflate efectiv în funcțiune (chiar dacă nu au o relație contractuală cu CNAS). Din răspunsuri primite de la direcțiile de sănătate și din discuții cu medicii reiese că cele mai multe dintre aceste cabinete sunt finanțate prin transferuri salariale de la Ministerul Sănătății sau direct din bugetele spitalelor în cadrul cărora încă mai funcționează.  

După o nouă solicitare adresată Ministerului Sănătății, ni s-a transmis că în 2020 ar fi fost funcționale 117 cabinete de planificare familială. Ca să fie și mai clară imaginea delăsării sistemice, statisticile Institutului Național de Sănătate Publică pentru anul 2020 arată că ar fi fost 122 de cabinete de planificare familială în toată țara, după ce, în anii ‘90, numărul lor era undeva între 210 și 240 (conform datelor furnizate de cei care au contribuit la lansarea programului de planificare familială în România).

Practic, în treizeci de ani, numărul acestor centre specializate în oferirea de servicii contraceptive s-a înjumătățit, deși nevoile estimate de contracepție au tot crescut.

O centralizare a acestor cabinete de planificare familială a fost făcută și de asociația „Sexul vs Barza”, un ONG care militează pentru oferirea de servicii de sănătate reproductivă și sexuală. În urma documentării făcute de voluntarii organizației, au ajuns la concluzia că în România ar fi fost funcționale 119 astfel de cabinete în 2020. Iată o centralizare pentru fiecare județ în parte.

Un program făcut
de rușinea avorturilor

Un program făcut de rușinea avorturilor

După căderea regimului comunist și legalizarea avorturilor la cerere, numărul întreruperilor de sarcină a explodat. Aproape un milion de avorturi au fost înregistrate în 1990. Imediat după Revoluție, metodele de contracepție erau încă o necunoscută sau erau inaccesibile pentru mulți români. Practic, în zorii democrației regăsite, în România planificarea familialã se făcea prin chiuretaj.

Inclusiv pregătirea doctorilor era precară în privința serviciilor de contracepție. Medicul Iuliana Balteș, care a terminat studiile medicale în anii `80, își amintește că „discutam foarte mult în facultate despre concepție, dar niciodată despre contracepție. (…) Era o chestie subterană.”

Foto: Octavian Coman

În acei ani, Guvernul României a solicitat un împrumut de la Banca Mondială pentru un plan de modernizare în domeniul Sănătății. Din ce spune doctorița Iuliana Balteș, devenită mai târziu și formator, banii au fost oferiți și pentru inițierea unui program național de planificare familială. 

Eram în topul avorturilor la cerere în Europa spune și Carmen Suraianu, directoare la Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS). Organizația a apărut în anul 1990 cu ajutorul Federației Internaționale de Planificare a Familiei.

Din 1993 au început să fie pregătiți doctori în competența planificare familială, asociația SECS implicându-se în aceste programe de formare. De obicei, participau la aceste sesiuni cadre medicale de medicină generală.

Printre obiectivele acestei noi specializări nu se afla doar reducerea numărului de avorturi, ci și reducerea mortalității materne sau a incidenței bolilor cu transmitere sexuală. 

Cu sprijinul financiar oferit de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) au fost instruiți în chestiuni de planificare familială mai mult de 5000 de medici de familie și asistente (în ideea că aceștia se află mai aproape de comunitățile rurale).

În estimarea medicului Iuliana Balteș, dar și a directoarei SECS Carmen Suraianu, până la intrarea României în Uniunea Europeană au fost create între 200 și 240 de cabinete de planificare familială, mai toate situate în orașe.

Odată cu aderarea la UE în 2007, USAID s-a retras din sprijinirea proiectelor de planificare familială derulate în România. „Ministerul Sănătății ar fi trebuit să continue. Din nefericire, programul a început să o ia la vale, în loc să urce”, spune Iuliana Balteș.Toți medicii pe care i-am consultat în cadrul acestei documentări au subliniat că principalul mod prin care românii au fost atrași spre aceste cabinete erau contraceptivele oferite gratuit sau la un preț foarte mic. 

Dispariția contraceptivelor gratuite

Dispariția contraceptivelor gratuite

De-a lungul anilor, prezervativele, pilulele anticoncepționale sau alte contraceptive au ajuns în cabinetele de planificare familială prin donații ale unor asociații, prin achiziții făcute de spitale sau autoritățile locale și, nu în ultimul rând, din stocurile Ministerului Sănătății.

O modalitate prin care acestea ar fi putut fi oferite de către minister este Subprogramul de Sănătate a Femeii

Pe hârtie, acesta le permite ginecologilor, medicilor de familie sau specialiștilor din cabinetele de planificare familială să dea – fără plată – contraceptive unor categorii largi de persoane: șomeri, elevi şi studenți, beneficiari de ajutor social, femei din mediul rural sau care au efectuat un avort la cerere, precum și altor persoane fără venituri, care dau declaraţie pe propria răspundere în acest sens.

Am solicitat Ministerului Sănătății o serie de date referitoare la funcționarea acestor servicii publice de contracepție. Răspunsul formulat de autoritatea de resort arată că din 2013 și până în 2021 singurele alocări bugetare pentru „prevenirea sarcinilor nedorite prin creşterea accesului la servicii de planificare familială” au fost în anii 2016 și 2017. E vorba de 650.000 de lei (aproximativ 130.000 de euro)  și 144.000 de lei (mai puțin de 30.000 de euro).

În ambele situații banii au fost dați pentru „realizarea unui studiu populaţional reprezentativ la nivel naţional privind comportamentul reproductiv al populaţiei de vârstă fertilă.”

În ceilalți ani, din 2013 și până în 2021, guvernele instalate nu au mai alocat bani la acest capitol. Pentru fiecare an, statistica Ministerului Sănătății consemnează sec: zero lei.

Între anii 2013 și 2017, la nivelul Ministerului Sănătății au existat stocuri de contraceptive, dar ele au provenit din licitații făcute în anii anteriori. 

Foto: Captură răspuns Ministerul Sănătății

Doctorii de planificare familială consultați în cadrul documentării spun că efectele deciziilor de la București s-au văzut imediat la firul ierbii.

Irina Frunză e printre pionierii competenței de planificare a familiei în România. Face parte din generația de medici formată chiar la începutul anilor `90. Are un cabinet în orașul Bacău, în ambulatoriul maternității.

Frunză spune despre cei care apelau la consilierea oferită de ea că „voiau si ceva palpabil în afară de faptul că stăteai să le explici ce și cum, ce-i corect și ce nu-i corect.” Crede că în 2016 a primit ultima tranșă de contraceptive gratuite.

 Din momentul în care nu am mai avut ce să le mai dăm, a fost o scădere dramatică.

Ca dovadă, Irina Frunză ne citește din registre. La sfârșit de 2009 avea 14.000 de consultații pe an. În 2019 a înregistrat aproximativ 7.000, iar pandemia i-a înjumătățit încă o dată numărul de consultații.

Medicul băcăuan spune că a avut și un fond de rulment, pe care îl putea rula pentru a cumpăra contraceptive. Le vindea mai ieftin decât în farmacii celor care veneau la consiliere. Încasările le folosea apoi pentru achiziția unei noi tranșe de anticoncepționale. 

În lipsa gratuităților, și Camelia Petre, medicul coordonator al Centrului de Sănătate a Reproducerii din cadrul Spitalului Județean Sibiu, apelează la un fond de rulment al instituției pentru a cumpăra contraceptive. În ciuda prețurilor foarte mici, mulți dintre cei care apelează la serviciile de planificare familială nici acei bani nu-i au. Pentru o folie de anticoncepționale prețul solicitat în cabinetul Cameliei Petre este între cinci și șapte lei.

Doctorița de la Sibiu povestește că are zile și cu maxim două consultații. Dacă vinde o folie la trei luni „e mult”.

Alt doctor, Iuliana Balteș, care acum lucrează la un centru de planificare familială din sectorul 1 din București, dar a început în această carieră la un cabinet din Urziceni, spune că dădea (gratuit) și 3.000 de folii pe lună și făcea câteva zeci de contraceptive injectabile. La Urziceni era căutată mai ales de femeile din mediul rural care obțineau în acest fel „controlul asupra fertilității lor”.

„Am avut paciente pe care le-am dus de la începerea vieții sexuale până la menopauză fără să facă nicio întrerupere de sarcină”, completează Iuliana Balteș. Își amintește că, în momentul în care avea contraceptive gratuite, la ea la ușă stăteau mai multe paciente decât la medicii ginecologi unde, poate, ar fi mers pentru un avort. 

Acum, la centrul de planificare familială din sectorul 1 în care lucrează din 2008, are contraceptive gratuite, dar acestea au fost cumpărate de către administrația locală și nu pot fi date decât locuitorilor sectorului. Iuliana Balteș nu prea mai are oricum timp de cabinet, căci ocupă și o funcție de conducere în unitatea de care aparține. În plus, se ocupă și de vaccinarea anti-COVID.

Ministerul Sănătății ne-a transmis că în 2020 ar mai fi fost la nivel național doar două cabinete în care se mai ofereau contraceptive gratuite.

Tulit-Incze Agnes, de la un cabinet de planificare familială din Miercurea Ciuc, județul Harghita, este psiholog. Ultimul an în care a avut posibilitatea să ofere contraceptive gratuit a fost 2014. De atunci a scăzut numărul de oameni care apelează la serviciile cabinetului. Crede că sunt foarte importante gratuitățile, pentru că ele vin la pachet și cu sfaturi avizate care „contează foarte mult la pacient”.

Prezervativele captive în HTA

Prezervativele captive în HTA

Pe parcursul documentării, am încercat să aflăm de la Ministerul Sănătății de ce nu au fost alocați bani pentru achiziția de contraceptive în cadrul subprogramului de sănătate a femeii, prin care puteau fi date gratuit anumitor categorii de populație. Nu am primit un răspuns clar la această întrebare.

Din corespondența cu reprezentanții instituției pe tema situației cabinetelor de planificare familială, reiese că un motiv ar fi că nu s-au mai organizat licitații pentru aceste contraceptive. De ce? Contraceptivelor le-ar lipsi o normă tehnică, mai exact evaluarea HTA, care e un proces de „evaluare a tehnologiilor în sănătate”, o analiză riscuri-beneficii și cost-eficiență pentru dispozitive sau medicamente.

Irina Mateescu a ocupat recent un post de consilier în Ministerul Sănătății. Mai întâi a fost unul dintre consilierii onorifici ai lui Vlad Voiculescu, apoi a lucrat în subordinea secretarului de stat Andra Migiu, în perioada ministrului Ioana Mihăilă. 

Foto: Bogdan Dincă

Conform explicațiilor sale, HTA-ul este un proces complex, iar în cadrul programelor naționale derulate de minister au putut intra doar medicamente cu HTA.

Totuși ea subliniază că ar mai fi medicamente pe piață care sunt considerate urgențe și care au fost acceptate în programele naționale derulate fără această evaluare tehnologică. Preocupată de subiectul planificării familiale, Irina Mateescu (care este și moașă) spune că s-a lovit în minister de invocarea acestui HTA de către funcționari. Dacă procesul are un rol în cazul medicamentelor curative, Mateescu nu-i mai vede sensul în cazul contraceptivelor: „Cu Durex și alte contraceptive faci prevenția sarcinii, nu vindeci. Partea aceasta de prevenție nu ar trebui să fie încadrată acolo.”

Conform spuselor sale, în Ministerul Sănătății este un singur om care se ocupă de capitolul sănătății reproductive. „O doamnă care face parte birocratică și plimbat hârtii”, descrie situația Irina Mateescu. Prin urmare, la nivelul structurii ministeriale nu se pot crea politici și strategii în privința planificării familiale în România.

Nu e nimeni, putem să uităm… Nu e nimeni, asta e realitatea.

, conchide Irina Mateescu.

Sănătatea reproducerii
se apropie de pensie

Sănătatea reproducerii se apropie de pensie

Fosta consilieră de la Ministerul Sănătății își amintește că și ei i-a fost greu să afle câte cabinete active de planificare familială mai sunt în România. A avut nevoie de această cifră pentru că a lucrat la introducerea în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a unor finanțări pentru ele, printre care renovări sau dotări.

După discuții pe un grup de WhatsApp pe care îl crease cu medicii din această competență, a ajuns la o cifra. De la direcțiile de sănătate publică (n.r. – structuri județene aflate în subordinea Ministerului Sănătății) a primit alta, dar pe grupul de discuții unii i-au atras atenția că sunt cazuri în care medicii s-au pensionat ori un cabinet nu mai e activ.

Media de vârstă înaintată în rândul acestor specialiști a constatat-o și Irina Mateescu în discuțiile video, iar la telefon a auzit frecvent despre „pregătirea de pensie”.

Doi dintre medicii cu care am vorbit în cadrul acestei documentări erau deja la vârsta pensionării, iar  pe doctorița Irina Frunză, de la singurul cabinet de planificare din orașul Bacău, am intervievat-o chiar în ziua în care făcuse cerere de prelungire a activității peste vârsta de retragere din muncă. Nu mai are cine să-i ia locul.

Irina Mateescu, fosta consilieră de la Ministerul Sănătății, ne-a explicat: în ultimii ani nu au mai fost organizate deloc programe / sesiuni de formare în planificare familială.

Camelia Petre, medicul coordonator al Centrului de Sănătate a Reproducerii Sibiu, e și mai categorică:

E un dezinteres total. Nu s-au mai instruit medici, mulți au ieșit la pensie, alții au plecat spre alte compartimente. Recent, colega mea a ieșit la pensie și nu i s-a mai aprobat să stea peste 62 de ani pentru că nu se justifică programul și activitatea de aici pentru doi medici. Am 57 de ani și mă bucur dacă mai rezist până la 62 de ani.

Ca să-și justifice activitatea, doctorița din Sibiu s-a oferit să fie detașată la vaccinare anti-COVID. S-a auto-propus și la DSP, pentru a ajuta cu anchetele epidemiologice. Pandemia i-a golit Cameliei Petre cabinetul de planificare familială, dar situația excepțională de acum s-a suprapus oricum peste indiferența mai veche a autorităților.

Ne-au tras pe linie moartă de câțiva ani

, rezumă situația Camelia Petre. 

Consecințele

Consecințele

Impresia că medicii din cabinetele de planificare familială au fost lăsați de izbeliște o are și Irina Mateescu. Nu e neapărat convinsă că obiectivele menționate în PNRR în privința modernizării dotărilor cabinetelor de planificare se vor materializa, căci PNRR se poate bloca oricând dacă guvernele de la București nu execută întocmai planurile de pe hârtie.

Situația e complicată suplimentar și de faptul că unii medici din centrele de planificare familială au fost marginalizați profesional chiar de colegi din alte specializări sau de managerii spitalelor în care lucrează. De exemplu, în unele situații, cabinetele le-au fost mutate în locuri improprii sau greu accesibile. 

De cele mai multe ori, acești specialiști sunt plătiți cu un salariu care vine prin transfer de la minister, prin intermediul DSP-urilor, și este fix, indiferent de numărul de consultații. Excepția este în cazul celor foarte puțini  care au contract cu CNAS pentru aceste servicii. Reamintim: doar 9 cabinete de planificare familială din România se află în această situație.

Consultațiile pe care centrele de planificare familială le acordă sunt gratuite, iar la ele au acces și persoanele neasigurate. Aceste lucruri nu fac rentabile financiar aceste cabinete, iar în ochii unor manageri de spital ele devin poveri, ne-au mai declarat doctori din sistem.Consultații de planificare familială pot face și medicii de familie sau ginecologii. De altfel, unii dintre ei au și această competență peste cea de bază. De cele mai multe ori însă, aceștia duc lipsă de timp.Doctorița Irina Frunză din Bacău consideră că acesta e marele avantaj al planificării familiale: timpul. „Stau cu schema în față, le spun cum arată aparatul lor genital. Nu ești presat în 10 minute, ca la medicul de familie, repede – repede pentru că ai la ușă pacienți. (…) Dacă o vezi că nu pricepe, stai și-i explici. Îi spun ce rol au ovarele, ce fac, în cuvinte pe care să le înțeleagă.”

Un rezultat al lipsei unor discuții cu un specialist este „aprovizionarea” de la farmacie cu anticoncepționale de pe raft. Un tratament hormonal are indicații, dar și efecte adverse. 

Foto: Octavian Coman

Irina Frunză ne explică: „Vin pentru că au luat din farmacie și nu se simt bine că au sângerări sau ce mai au. Altele, precum elevele, iau ce a luat sau ce ia și prietena, dar s-ar putea ca prietenei să-i meargă, dar ție să nu-ți meargă”.

Un raport din anul 2020 al Biroului european al Organizației Mondiale a Sănătății menționează că rata fertilității la adolescentele din România (15-19 ani) este de 36 la mie, mare în comparație cu  media de 10 la mie din Uniunea Europeană. Documentul organizației punctează că nu există servicii de sănătate a reproducerii adaptate comunicării cu adolescenții.

Partea de consiliere într-un cabinet de planificare poate presupune și situații în care o tânără este presată să-și înceapă viața sexuală. Doctorul o poate îndruma să nu facă acest lucru.

„Înseamnă și prevenție de abuz, prevenție de trafic de persoane. Înseamnă că-și încep viața sexuală mai târziu. Înseamnă că nu ai atâtea sarcini la minore, nu ai atâtea infecții cu transmitere sexuală”, consideră Irina Mateescu. Fosta consilieră din Ministerul Sănătății apreciază că, la nivel de conducere, în România a fost și o frică a decidenților de ce o să zică opinia publică.

„În mintea lor, opinia publică însemna factorul religios, factorul conservator”, spune Mateescu.

Și Iuliana Balteș, medic de planificare familială, declară că e nevoie de voință politică pentru a debloca situația actuală. „Să vezi cu creionul pe hârtie ce poate să-ți aducă un astfel de program: scăderi de costuri în mediul spitalicesc, scăderea mortalității materne, scăderea mortalității infantile. O sarcină dorită e o sarcină pe care o urmărești. Orice sarcină pe care n-o dorești o neglijezi.”

Planificarea familială nu înseamnă să nu faci copii, conchide Iuliana Balteș. „Planificarea familială înseamnă să faci câți copii dorești, când dorești tu și să știi că ai toate condițiile să-i crești. Înseamnă o calitate mai bună a vieții.”


Despe autor


Author

  • Jurnalist freelancer. A lucrat la Europa FM, BBC și Radio România. A fost reporter colaborator la Decât o Revistă. În presa independentă din 2010.