Întreruperea voluntară a cursului sarcinii stârnește controverse legale, polemici sociale și dezacorduri deloc cordiale de secole bune. Incriminat, dezincriminat, apoi reincriminat la loc în România ultimilor 150 de ani, avortul a parcurs un traseu alambicat prin mințile și legile noastre. Moștenirea cea mai pregnantă în legătură cu subiectul o avem de la începuturile epocii Nicolae Ceaușescu, când politica demografică a statului comunist a determinat – în toamna anului 1966 – interzicerea avorturilor la cerere. Stăpân peste corpurile și deciziile femeilor, ceaușismul a lăsat în urmă peste 10.000 de femei care au murit ca urmare a decretului. Aceasta e statistica optimistă. Cea pesimistă urcă numărul victimelor la aproape 20.000.
Întreruperea voluntară a cursului sarcinii stârnește controverse legale, polemici sociale și dezacorduri deloc cordiale de secole bune. Incriminat, dezincriminat, apoi reincriminat la loc în România ultimilor 150 de ani, avortul a parcurs un traseu alambicat prin mințile și legile noastre. Moștenirea cea mai pregnantă în legătură cu subiectul o avem de la începuturile epocii Nicolae Ceaușescu, când politica demografică a statului comunist a determinat – în toamna anului 1966 – interzicerea avorturilor la cerere. Stăpân peste corpurile și deciziile femeilor, ceaușismul a lăsat în urmă peste 10.000 de femei care au murit ca urmare a decretului. Aceasta e statistica optimistă. Cea pesimistă urcă numărul victimelor la aproape 20.000.
Mihai Matei și-a amintit că mama lui putea fi una dintre victime și a decis să sprijine un proiect care să spună poveștile celor care au rămas marcați de efectele unei decizii politice arbitrare, pentru că interzicerea avortului este încă trecutul care nu vrea să treacă – și care se poate transforma oricând într-un viitor. Jurnalul Decretului a început să strângă poveștile celor care au trăit durerea și frica impuse de cei care au făcut din corpul femeii un bun public, un copiator de forță de muncă. Coordonat în prima parte de Alina Calistru, cu ajutorul Cristinei Foarfă, a Mariei Cîrstea, a lui Adrian Cîțu și a Liviei Jelea s-au colectat poveștile mamelor, fiilor și a celor care i-au ajutat să rămână în viață.
Mihai Matei și-a amintit că mama lui putea fi una dintre victime și a decis să sprijine un proiect care să spună poveștile celor care au rămas marcați de efectele unei decizii politice arbitrare, pentru că interzicerea avortului este încă trecutul care nu vrea să treacă – și care se poate transforma oricând într-un viitor. Jurnalul Decretului a început să strângă poveștile celor care au trăit durerea și frica impuse de cei care au făcut din corpul femeii un bun public, un copiator de forță de muncă. Coordonat în prima parte de Alina Calistru, cu ajutorul Cristinei Foarfă, a Mariei Cîrstea, a lui Adrian Cîțu și a Liviei Jelea s-au colectat poveștile mamelor, fiilor și a celor care i-au ajutat să rămână în viață.
Chiar dacă în a doua jumătate a secolului zeci de țări au relaxat cadrul legal al avortului la cerere și milioane de avorturi la cerere au fost realizate în spitalele românești, avortul limitat legal, din inițiativă politică, medicală sau religioasă, nu e doar povestea de ieri. Poate fi și povestea de mâine. Europa este încă continentul pe care se poartă dezbateri aprinse despre interzicerea întreruperilor de sarcină. România are încă politicieni care vorbesc cu convingere despre o asemenea măsură. Dincolo de încadrarea legală, avortul la cerere este și o discuție despre prestații medicale, acces la contracepție sau vederi religioase. Nu sunt multe subiectele de interes public care găzduiesc asemenea intersecții și care poartă atâtea semnificații.
Chiar dacă în a doua jumătate a secolului zeci de țări au relaxat cadrul legal al avortului la cerere și milioane de avorturi la cerere au fost realizate în spitalele românești, avortul limitat legal, din inițiativă politică, medicală sau religioasă, nu e doar povestea de ieri. Poate fi și povestea de mâine. Europa este încă continentul pe care se poartă dezbateri aprinse despre interzicerea întreruperilor de sarcină. România are încă politicieni care vorbesc cu convingere despre o asemenea măsură. Dincolo de încadrarea legală, avortul la cerere este și o discuție despre prestații medicale, acces la contracepție sau vederi religioase. Nu sunt multe subiectele de interes public care găzduiesc asemenea intersecții și care poartă atâtea semnificații.
Într-o nouă formulă, Jurnalul Decretului își propune să contribuie, prin jurnalism, la acest efort public de bună vedere. Vrem să aflăm și să înțelegem. Despre ieri, despre astăzi, dar mai ales despre mâine, într-un efort al jurnaliștilor Diana Oncioiu și Vlad Stoicescu (Dela0.ro), Diana Meseșan (Libertatea) și Octavian Coman (jurnalist freelance), coordonat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu susținerea Essensys Software.
Mulțumiri speciale artistului grafic Eugen Erhan, cel care a realizat identitatea grafică a proiectului, dar și lui Valentin Santarosa, Andreei Tătaru și Alexandru Mihai, care susțin proiectul cu creativitate și programare. Dar și ție, cel care citește și alege să sprijine libertatea.
*Surse poze si video: Vlad Stoicescu, TVR1, IMAGO ROMANIAE